Haosul

Ne inconjoara.Ne stabileste in anumite masuri viata.E mai vital ca aerul,mai vital ca cel mai puternic sentiment.Sansa curata si impartiala aruncata de nicaieri si de oriunde in calea noastra.
Suntem ceea ce suntem datorita haosului.Nu poti nega un univers lipsit de el.
Mai important decat doresti sa ii acorzi importanta,asta e frumusetea lui.De ce ai incerca sa prezici
imprevizibilul?Din cauza unei trasaturi definitorii a omului si anume curiozitatea?De ce nu poti pur si simplu sa accepti ca este acolo si nicaieri doar fiind.
Haosul este minunat.Asta cred eu.In loc sa incerci sa iti planifici restul vietii si sa traiesti intro rutina plictisitoare si degradanta lasa-te purtat de torent.Pentru ca oricat ai planifica pana in final o sa ajungi la un obstacol.Daca vei trece vei intelege greseala daca nu o sa ramai cu crunta ta ignoranta.
Si nu sunt cinic.Spun doar ce cred si cred ca haosul ne-ar ajuta sa inlaturam masca ce o purtam zilnic.Nu va fac falsi sau parsivi sau alte epitete mai mult sau mai putin jignitoarea ce va trec prin minte.Vroiam sa spun asta inainte de a continua.
Eu cred ca fiecare dintre noi in fiecare dintre zilele care le traim purtam o masca.Imaginara.Care te acopera.Te acopera pe adevaratul "tu" din tine.Vreti sa pareti si sa fiti anumite persoane in loc sa lasati loc pentru voi.Nu e vorba de imitarea cuiva dar pur si simplu cum va ascundeti.E
Exista putine situatii in care iti dai jos masca si lasi lumea pentru o clipa,un moment,o parte infima din timp in care le arati cum esti.Cu adevarat.
Am inceput cu parerile mele despre haos pentru ca el determina aceste mici sclipiri de lumina din spatele cortinei ce vrei sa o lasi peste tine zi de zi.In situatii neasteptate te abati de la rutina,de la stagnare.Reactionezi pur spontan in fata imprevizibilului inlaturi cortina si lumea este orbita de lumina ce reiese in acel mic moment din tine.Pentru ca atunci devii cum ei nu se asteapta si asta ii surprinde.Ceea ce ii face vada cum e cu adevarat sa fi tu insuti.Fara iluzii fara prefacatorie fara masti fara cortine doar tu radiind in toata splendoarea ta.
Si atunci vor intelege frumusetea haosului si a spontanului.
Am vazut mai de mult un film numit "Yes Man".Poate l-ai vazut poate nu dar daca l-ai vazut si ai reusit sa ii intelegi mesaul atunci suntem pe aceeasi unda cu ce am spus pana acum.Mesajul e clar.Accepta neasteptatul.Arunca-te in valurile torentului si lasa-te purtat de el pana ajungi la o insula de verdeata si frumusete.In viata si asta e posibil.
Atunci o sa te simti impacat cu tine si restul lumii si nimic nu va mai fi cum a fost pana in acel moment.

La o ora de romana

Ce este omul in esenta sa?O fiinta obisnuita sa se hraneasca cu iluzii si sa traiasca un vis care nu se sfarseste tehnic,niciodata pentru ca mintea continua sa lucreze.Insa,cand se trezeste la realitate si observa diferenta este nemultumit.
Singura stiinta pe care omenirea o cunoaste cu adevarat este stiinta nemultumirii.
Oamenii in opinia mea stagneaza.De sute si sute de ani batem pasul pe loc si nu ma refer la evolutie stiintifica sau industriala.
Vorbesc de firea umana.Aceleasi stereotipuri cu problemele lor existentiale,vietiile traite in rutina si clisee, care exista de atata timp,care pur si simplu nu fac niciun efort sa avanseze.
Omul care imi poate spune sincer,fara niciun dubiu,cu mana pe inima:"Am invatat sa invat" si chiar sa reuseasca asta are parte de tot respectul meu.Din pacate sunt putini oameni de felul acesta.
Evolutia,cred eu,este limitata de un impediment in gandire.Gadeste-te la o sfoara pe care o tai cu cutitul,facandu-i un capat.Poti spune :"Se sfarseste aici pentru ca aici am sfarsit-o eu".
Suntem incurajati sa evoluam si sa ne schimbam dar firea,natura noastra ne impedica sa realizam asta.

Vroiam doar sa zic cele scrise mai sus care mi-au trecut prin cap in ora de romana.

Un Inceput

Toate lucrurile au un inceput mai mult sau mai putin epic asa ca ma felicit pentru decizia de a imi face un blog.Astea ar fi primele cuvinte in privinta acestui blog.
Cum nu imi trece nicio tema prin minte sau orice subiect de conversatie o sa ma prezint.
Ma numesc Alex si niciodata nu am fost prea bun la prezentari de orice fel.Sau poate am fost si nu am reusit sa imi dau seama.
Ok daca as continua pe ideea asta ar fi politicos (cred) dar ar fi foarte "lame" si lipsit de originalitate sa bag aberatii cu ce muzica filme carti imi plac etc si o sa zic doar atat:
Tanjesc dupa libertate dar nu genul de libertate pe care il avem deja,libertate in sensul ca voi putea merge pe strada fara absolut nicio grija pe lumea asta si as fi impacat cu mine insumi si multumit pur si simplu.O clipa de libertate totala chiar si pentru o rasuflare care trebuie sa existe doar in mine si sa o pot simti doar eu.Sa fiu eu pentru o secunda.Doar eu pur si simplu si sa imi placa asta sa nu ma pot satura de asta dar pana sa realizez acestea momentul se va fi dus.
Acestea fiind spuse pot sa ii dau drumul linistit la blog.
Godspeed!